INTERVIUL

Interviul este specia care informează şi elucidează, prin intermediul unui dialog. Rolul reporterului de interviu este să stabilească un dialog viabil, un mod de comunicare între el şi cititor. Sondajul de opinie, informaţia şi lămurirea unei situaţii sunt laturile principale ale interviului. Întrebările trebuie să fie scurte, clare şi puse în cunoştinţă de cauză. Interviul are funcţia principală de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Întrebările depind şi de informaţia pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.

Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, lămurirea unei atitudini, aceasta fiind cu adevărat misiunea unui interviu.
Interviurile sunt mult mai flexibile decat unele aplicatii sau teste
Foloseste aceasta flexibilitate in favorea ta, asa cum faceai in privinta testelor, unde anxietatea se reduce, iar posibilitatea de a improviza e mult mai usoara.

Incepe cu ceea ce crezi ca intervievatorul vrea sa afle. Trebuie sa te gandesti ca reprezinti un risc pentru angajator. Angajarea unei persoane nepotrivite este destul de scumpa in termeni de productivitate: compania pierde bani pentru pregatire si pentru gasirea altei persoane mai bine pregatita. Pentru a diminua acest risc, intervievatorul incearca sa selecteze oameni care sunt motivati, inteleg care sunt cerintele locului de munca si dovedesc ca au pregatire in domeniul respectiv.

Demonstreaza ca te-ai documentat despre firma inainte de interviu, imbraca-te corespunzator si ai un comportament profesionist - ceea ce nu inseamna ca ii spui intervievatorului pe nume - nu mesteca guma si nu fuma, asculta foarte atent si multumeste-i intervievatorului la sfarsitul intalnirii. De asemenea, spre sfarsitul interviului exprima-ti interesul tau pentru acel loc de munca.

Dovedeste ca ai inteles cerintele locului de munca si ca poti sa le satisfaci prin explicarea pregatirii pe care o ai, punand intrebari la obiect despre genul/tipul serviciului si despre perioada de pregatire.

Intrebari de baza intr-un interviu
Una dintre cele mai usoare modalitati de a te pregati pentru un interviu este sa te antrenezi cu un prieten. Pentru aceasta parte, iata cateva din cele mai uzuale intrebari intr-un interviu:
De ce ai optat pentru acest loc de munca?
Ce stii despre acest loc de munca sau companie/fima?
De ce ti-ai ales aceasta cariera/meserie?
De ce te-as angaja?
Ce ai face intr-un moment de criza/stres la locul de munca?
Cum te-ai descrie pe tine insuti/insati ca persoana?
Ce ti-ar place sa-mi spui despre tine insuti/insati?
Care sunt cele mai importante "tinte" ale tale?
Care sunt cele mai mari slabiciuni ale tale?
Ce tip de serviciu ti-ar placea cel mai mult?
Care sunt interesele tale in afara serviciului?
Care tip de serviciu te-ar tenta cel mai putin?
Care ar fi compromisul care ti-ar da cea mai mare satisfactie?
Care a fost cea mai mare greseala a ta?
Ce ai schimba in viata ta, in trecut?
Ce cursuri ti-au placut cel mai mult/putin in scoala?
Ce ti-a placut mai mult sau mai putin la ultimul loc de munca?
De ce ai plecat de la ultimul loc de munca?
De ce ai fost concediat/a?
Cum se intrepatrunde pregatirea, educatia ta cu cerintele acestui loc de munca?
Care sunt scopurile tale?
Cum planuiesti sa le atingi?
Ce speri ca vei face in urmatorii 5 - 10 ani?
Ce salariu te astepti sa ai?

CU CELE MAI BUNE PRIETENE

Get your own Slide Show!

PRIETENIA

Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide tot. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu \"cand nu ascunzi nimic\" celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi.
Este poate paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai atunci cand spui ceea ce vrea si ceea ce asteapta altul de la tine sa spui. Daca ii marturisesti unei prietene ca e frumoasa si inteligenta, in timp ce ea nu e nici una nici alta, nu esti sincer. Daca ii spui ca e urata si foarte putin desteapta, esti sincer. Dar marturiseste-i ca toate acestea n-au absolut nici o importanta, ca altele sunt lucrurile pe care ai dori sa i le spui, ca isi macina timpul intr-un mod stupid, ca traieste o himera, ca viseaza la lucruri ce o indeparteaza de adevar si de fericire atunci sigur nu esti nici sincer, esti nebun.

Este poate ciudat, dar ne temem de o lume \"defavorabila\", de un mediu strain, cu care nu putem comunica, fatza de care nu putem fi \"sinceri\". Pentru a nu fi singuri vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sinceritatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri. De aceea in ceasurile de mare singuratate se fac cele mai multe confesiuni, se deschid sufletele, oamenii se cauta unul pe altul: tocmai pentru a anula acel sentiment al izolarii definitive.
Sinceritatea este si ea, ca atatea altele, un aspect al instinctului de conservare. De fapt, sinceritatea participa la acea complicata clasa de sentimente si orgoliu ce se numeste prietenie si care, trebuie sa recunoastem, constituie unul dintre cele mai serioase motive de a iubi viata. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, ceea ce poti justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange, pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.

Ceea ce intristeaza oarecum intr-o prietenie este faptul ca fiecare dintre prieteni sacrifica libertatea celuilalt. Prin \"libertate\" inteleg suma posibilitatilor lui, vointa lui de a se schimba, de a se modifica, de a se compromite.
Esti iubit pentru ca prietenii s-au obisnuit cu tine sa te vada pe strada, sa te intalneasca la un anumit local sau pe terenul de sport, s-au obisnuit sa mergi cu ei la cinematograf, in vizita la cunostinte, sa-ti placa, in general, ceea ce la place si lor, sa gandesti, in general, ceea ce gandesc si ei. Unde esti tu in toate aceste sentimente ale lor? Esti descompus, distribuit si asimilat dupa vointa sau capriciul lor; iar tu faci la fel. Daca intr-o zi vrei sa faci altceva decat ceea ce se asteapta de la tine sa faci, atunci nu mai esti un bun prieten, atunci incomodezi, obosesti, stanjenesti. Cateodata esti tolerat; aceasta e tot ce poate oferi dragostea prietenilor tai libertatii tale: toleranta.

1 Martie - traditie si cultura

Toţi ştiu că de 1 Martie dăruim sau primim aceste mici simboluri ale primăverii, mărţişoarele, dar probabil puţini dintre noi cunosc povestea mărţişorului ori s-au întrebat ce simbolizează şi de unde a pornit obiceiul ,,purtatului mărţişorului"...


De-a lungul timpului, semnificaţia mărţişorului a rămas aceeaşi: este un simbol al primăverii, al revenirii la viaţă. El ne aduce optimism şi credinţă. Forma acestuia s-a schimbat în timp. La început, mărţişorul era simbolizat printr-o monedă. Mai târziu, apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi roşu înşirate pe o aţă. Acum, ceramica şi florile le-au luat locul. Şnurul bicolor al mărţişorului simbolizează funia zilelor, săptămânilor şi lunilor anului, reprezentând iarna şi vara, şi se face cadou la 1 Martie, Ziua Dochiei şi a începutului unui nou An Agrar. Mărţişorul, generalizat astăzi la sate şi la oraşe, este confecţionat din două fire colorate în alb şi în roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor. La sfârşitul secolului al XIX-lea, el era dăruit copiilor, fetelor şi băieţilor, înainte de răsăritul soarelui. Mărţişorul, de care se lega o monedă de argint, era purtat până la Măcinici, Florii ori Paşte sau până la înflorirea unor arbuşti şi pomi fructiferi (măceş, trandafir, vişin, cireş ş.a.), după care era agăţat de ramurile înflorite. Se credea că purtătorii lui nu vor fi pârliţi de soare pe timpul verii, că vor fi sănătoşi şi frumoşi ca florile, plăcuţi şi drăgăstoşi, bogaţi şi norocoşi, feriţi de boli şi de deochi.


Cele două culori ale mărţişorului mai simbolizează şi lumina sau puritatea (albul) şi sângele sau viaţa (roşul). Obiceiul mărţişorului este o parte din scenariul ritual de înnoire a timpului şi anului, primăvara, la moartea şi naşterea simbolică a Babei Dochia. De 1 Martie oamenii oferă cu multă plăcere mărţişoare celor pe care îi iubesc, ca simbol al primăverii, al admiraţiei lor, ca respect şi stimă specială pentru doamne şi domnişoare. În general, acest simbol este oferit de către bărbaţi copiilor, tinerelor fete şi femeilor, dar pot fi oferite şi de către fete prietenelor, mamelor, bunicilor.

Un gând dedicat mamei

Este 30 martie, sii....iata ca a mai trecut un an de la ultima aniversare a mamei; si a venit alta. Da, este ziua ei; este ziua acelei persoane care mi-a dat viata, acelei persoane care m-a crescut, care mi-a fost mereu aproape, care mi-a oferit tot ce-a fost mai bun, dar care in mod deosebit m-a iubit.

Datorita acestei persoane, careia ii spun simplu: "MAMA", am aflat ce-i viata, si odata cu trecerea timpului am trecut prin momente grele sau mai putin grele, prin momente de bucurie, dar si de tristete; iar in toate aceste momente, ea a fost cea care mi-a fost intotdeauna aproape, care a simtit odata cu mine, care m-a luat mereu sub aripa ei si m-a ferit de relele acestei lumi ori de cate ori a fost nevoie. Toate aceste lucruri, desi acum le astern in cateva randuri, si intr-un interval de cateva minute, in realitate s-au petrecut pe parcursul a mai multor ani; aproape 18 mai exact, caci atat este de cand am vazut pentru prima oara lumina zilei.

In toti acesti ani, faptul ca am avut-o mereu aproape, indiferent de problemele care le aveam de infruntat, mii-a dat de inteles un lucru; ca pentru ea sunt unic, si tocmai acesta e motivul pentru care ma iubeste; si ce pot sa va spun e ca ma iubeste enorm; vad asta in fiecare zi, si imi pare rau ca de multe ori am suparat-o si i-am intristat privirea, ranindu-i inima prin anumite atitudini sau comportamente. Recunosc ca de cele mai multe ori n-am stiu sa-i pretuiesc dragostea; dar ce vreau sa stie, este ca sunt constient de dragostea ce mi-o poarta, iar eu, la randul meu, pot spune la fel; "Te iubesc mama, si te rog sa nu te indoiesti niciodata de acest lucru, chiar daca sunt momente in care iti dezamagesc asteptarile, sau in care te ranesc. Sunt lucruri care le fac din nepricepere; acea nepricepere de a-ti pretui dragostea ce mi-o arati zilnic; dar in ciuda acestei nepriceperi, nu uita: Te iubesc !"

Sunt convins ca multi dintre voi stiti ce inseamna dragostea de mama; stiti prea bine ce sentiment aveti atunci cand va strange mama in brate; asa-i ca nicaieri nu e ca in bratele mamei?? Va garantez ca asa e.

Ducandu-ma cu gandul la acele persoane care n-au avut mereu o mama langa ei care sa-i iubeasca si sa le poarte de grija, nu pot sa spun decat ca, din vina lor sau nu, au pierdut o oportunitate extraordinara de a experimenta o dragoste unica: dragostea mama - copil; iar pentru voi, toti ceilalti care aveti mame, nu va indemn decat la un singur sfat: Iubiti-va si pretuiti-va mamele, pentru ca doar ele sunt acelea care v-ar putea intelege oricand si in orice circumstanta; nu uitati ca viata fiecaruia dintre voi i se datoreaza cuiva; vom putea oare sa le rasplatim mamelor noastre gestul imens de a ne darui viata?? La aceasta intrebare nu am raspuns, dar ce stiu sigur e ca ne putem stradui ca viata noastra sa fie un mod de multumire pentru "darul vietii" care ni l-au daruit.

La multi ani mami sii.......te iubesc !

Pentru mama cu ocazia zilei de 8 martie...

UNIFORMA SCOLARA... O PROBLEMA?

Uniforma scolara nu acopera diferentele sociale


Introducerea uniformelor, a ecusoanelor, a esarfelor sau a altor semne distinctive pentru elevi inseamna de fapt o lupta dintre profesori,elevi si parinti pentru impunerea propriei viziuni. Unii cred ca introducerea uniformei, din toamna acestui an, va anula diferentele existente intre elevii apartinand claselor sociale diferite. Altii, dimpotriva, sustin exact contrariul.

"Convingerea unor persoane ca uniforma pentru elevi va anula diferentele de clasa sociala dintre ei este total gresita. Copiii care provin din familii instarite vor veni, in continuare, la scoala, cu milioanele in buzunar, vor merge in excursii in diverse tari, se vor intoarce si le vor povesti colegilor sau vor avea un pachetel de mancare mai bun. Diferentele sunt estompate doar de fatada: copilul de milionar isi va afisa intotdeauna banii in fata copilului de muncitor, iar elevii se cunosc intre ei, deci haina nu va schimba nimic. Simpla purtare a uniformei nu traumatizeaza in nici un fel insa psihicul copilului. Traumele apar doar in modul de introducere a acesteia si in felul in care elevilor li s-ar explica obligativitatea insusirii normelor scolii respective. Profesorii si conducerea scolii nu trebuie sa-i ameninte cu exmatricularea pe elevii care nu poarta uniforma stabilita sau sa-i scoata la careu si in fata clasei pentru a-i face de rusine. Profesorii trebuie sa stabileasca uniforma impreuna cu elevii, sa se puna de acord si, astfel, elevii vor fi mai usor de abordat si nu se vor mai opune. Scopul introducerii uniformei este acela de a-i invata pe elevi sa se imbrace adecvat statutului lor sau viitoarei meserii. De multe ori, elevele vin imbracate la scoala in tinuta de seara la primele ore ale diminetii, cazand in ridicol. Uniforma ii invata pe elevi ca trebuie sa respecte anumite reguli. Este ca la cluburile de fotbal, unde toti jucatorii au acelasi echipament, iar echipamentul da coeziunea de grup si dezvolta simtul apartenentei la respectivul grup". (E.L.)